Atrofia osoasă reprezintă pierderea treptată a volumului și densității osoase. În stomatologie, termenul este folosit frecvent pentru a descrie reducerea osului maxilar sau mandibular, mai ales după pierderea unuia sau mai multor dinți. Osul are nevoie de stimulare pentru a-și păstra forma și rezistența, iar rădăcinile dentare joacă un rol important în acest proces.
Când un dinte este extras și nu este înlocuit la timp, zona respectivă nu mai primește aceeași presiune naturală în timpul masticației. În timp, osul începe să se resoarbă. Acest fenomen poate afecta un spațiu mic, unde lipsește un singur dinte, sau zone mai extinse, atunci când lipsesc mai mulți dinți.
Atrofia osoasă localizată: când afectează o singură zonă
Atrofia osoasă localizată apare într-o zonă clar delimitată. De exemplu, după extracția unui molar, osul din acea regiune se poate subția și poate pierde din înălțime. Pacientul nu simte întotdeauna durere, motiv pentru care problema poate trece neobservată până la momentul în care dorește un implant dentar.
Această formă de atrofie poate fi cauzată și de infecții dentare vechi, chisturi, traumatisme, boală parodontală sau lucrări dentare care nu transmit corect forțele de masticație. Uneori, o proteză mobilă purtată ani la rând poate accelera pierderea osoasă în anumite puncte de presiune.
Un semn vizibil poate fi modificarea conturului gingiei. Zona unde lipsește dintele pare „scobită”, iar gingia se retrage. În cazul dinților frontali, acest lucru poate afecta estetica zâmbetului, nu doar funcționalitatea.
Atrofia osoasă generalizată: pierdere osoasă pe arii extinse
Atrofia osoasă generalizată afectează o parte mare a maxilarului sau mandibulei, uneori întreaga arcadă. Este întâlnită mai ales la persoanele care au pierdut mai mulți dinți și au amânat tratamentul de reabilitare orală. Cu cât osul rămâne mai mult timp fără stimulare, cu atât resorbția poate deveni mai accentuată.
Boala parodontală avansată este o altă cauză importantă. Atunci când inflamația afectează țesuturile de susținere ale dinților, osul se poate retrage treptat, iar dinții devin mobili. În lipsa tratamentului, se poate ajunge la pierderi dentare multiple și la dificultăți serioase de masticație.
Atrofia osoasă generalizată poate modifica și aspectul feței. Buzele pot pierde susținere, obrajii pot părea căzuți, iar etajul inferior al feței se poate reduce. Aceste schimbări sunt observate mai ales la pacienții care poartă proteze totale vechi sau instabile.
De ce contează diagnosticul corect
Diagnosticul se face prin consult stomatologic și investigații imagistice, precum radiografia panoramică sau tomografia computerizată dentară. Tomografia oferă informații detaliate despre înălțimea, lățimea și calitatea osului, aspecte esențiale dacă pacientul dorește implanturi dentare.
Este important să se stabilească dacă atrofia este localizată sau generalizată, deoarece planul de tratament diferă. O zonă mică poate necesita o adiție osoasă limitată, în timp ce o atrofie extinsă poate avea nevoie de proceduri complexe, etapizate.
Tratament pentru atrofia osoasă localizată sau generalizată
În cazurile ușoare, medicul poate recomanda implant dentar imediat sau la scurt timp după extracție, pentru a limita pierderea osoasă. Dacă osul este insuficient, se poate realiza adiție osoasă, sinus lift sau regenerare osoasă ghidată, în funcție de zona afectată.
Pentru atrofia generalizată, soluțiile pot include implanturi speciale, lucrări fixe pe implanturi, proteze stabilizate sau reconstrucții osoase mai ample. Alegerea depinde de starea generală de sănătate, volumul osos disponibil, buget și obiectivele pacientului.
Prevenția rămâne cea mai simplă soluție. Dinții pierduți trebuie înlocuiți cât mai repede, boala parodontală trebuie tratată la timp, iar protezele vechi trebuie verificate periodic. Atrofia osoasă nu apare peste noapte, dar odată instalată poate complica tratamentele dentare. Un control făcut la momentul potrivit poate salva os, timp și costuri importante.
