Zoroastrismul este una dintre cele mai vechi religii monoteiste din lume, având o influență semnificativă asupra marilor tradiții spirituale care i-au urmat, inclusiv iudaismul, creștinismul și islamul.
Fondat în Persia antică de profetul Zarathustra (numit și Zoroastru) în jurul anului 1200 î.Hr., zoroastrismul a pus bazele unor concepte esențiale precum lupta dintre bine și rău, libertatea de alegere și răsplata după moarte.
- Originea și învățăturile profetului Zoroastru
Zoroastru a trăit într-o perioadă în care oamenii se închinau mai multor zeități ale naturii. El a adus o nouă viziune spirituală, proclamând credința într-un singur Dumnezeu suprem, Ahura Mazda, stăpânul înțelepciunii și al luminii. Potrivit învățăturilor sale, lumea este scena unei lupte permanente între bine, reprezentat de Ahura Mazda, și rău, întruchipat de Angra Mainyu (sau Ahriman).
Omul, prin gândurile, cuvintele și faptele sale, joacă un rol decisiv în această confruntare cosmică. Alegerea liberă și responsabilitatea morală sunt conceptele centrale ale zoroastrismului. Profetul îi învăța pe oameni să trăiască conform devizei:
„Bune gânduri, bune cuvinte, bune fapte.”
- Textele sacre și principiile morale
Învățăturile lui Zoroastru au fost consemnate în Avesta, cartea sfântă a zoroastrienilor. Aceasta conține rugăciuni, imnuri și reguli de viață morală, cu accent pe puritate, adevăr și dreptate.
Conform zoroastrismului, lumea materială nu este rea, ci o creație divină ce trebuie protejată. Credincioșii sunt chemați să mențină echilibrul dintre om și natură, evitând poluarea apei, a focului și a pământului, considerate elemente sacre. De aceea, zoroastrienii au fost printre primii promotori ai respectului față de mediul înconjurător.
Viața morală a credinciosului se bazează pe adevăr, muncă cinstită, compasiune și curățenie spirituală. Minciuna, violența și lenea sunt considerate păcate care întăresc forțele răului.
- Ritualuri și simboluri sacre
Focul joacă un rol central în practicile religioase zoroastriene, fiind simbolul purității și al prezenței lui Ahura Mazda. Templele zoroastriene, numite Ateșgah, adăpostesc un foc sacru care arde neîncetat, păzit cu devotament de preoți. De aceea, adepții religiei mai sunt numiți și „închinători ai focului”.
Rugăciunea zilnică, postul și actele de caritate sunt forme prin care credinciosul își purifică sufletul și contribuie la victoria binelui. De asemenea, în ritualurile funerare, trupul este lăsat pe Turnurile Tăcerii, pentru a nu întina elementele sacre ale naturii – un simbol al respectului față de viață și echilibru cosmic.
- Zoroastrismul de-a lungul istoriei
Zoroastrismul a fost religia oficială a Imperiului Persan timp de peste o mie de ani, sub dinastiile Ahemenizilor, Partilor și Sasanizilor. După cucerirea arabă din secolul al VII-lea, religia a început să piardă adepți, însă nu a dispărut. Comunitățile zoroastriene au supraviețuit până în prezent, în special în Iran și India, unde sunt cunoscute sub numele de Parsi.
- Moștenirea spirituală a zoroastrismului
Deși numărul adepților este astăzi redus, influența zoroastrismului este uriașă. Conceptele de îngeri, demoni, judecata finală, rai și iad își au rădăcinile în această religie antică. Zoroastrienii cred că, la sfârșitul timpurilor, răul va fi învins, iar lumea va fi reînnoită în lumină și dreptate.
Zoroastrismul rămâne o religie a optimismului moral, care încurajează oamenii să trăiască în adevăr, să promoveze binele și să protejeze creația. Mesajul său atemporal – că fiecare om are puterea de a contribui la victoria luminii asupra întunericului – continuă să inspire și astăzi.
