Atunci cand un copil nu atinge o anumita etapa de dezvoltare in timp, acest lucru poate determina parintii sa se ingrijoreze si sa le provoace anxietate. Adesea acestia se intreaba daca totul merge bine in dezvoltarea copilului lor.

Cu siguranta, toti copiii se dezvolta in ritmuri diferite. Cu toate acestea, poate fi ingrijorator daca un copil inca nu a inceput sa vorbeasca atunci cand majoritatea celor din aceeasi grupa de varsta fac deja acest lucru.

Copilul are nevoie de sedinta de logopedie?

In timp ce aceasta terapie lingvistica este potrivita pentru unii copii, altii au nevoie doar de ceva mai mult timp pentru a putea vorbi.

Acesta este un subiect de ingrijorare pentru orice parinte, motiv pentru care este important sa se ia in considerare anumite aspecte atunci cand se stabileste daca este sau nu o idee buna sa ia in considerare terapia lingvistica pentru un copil.

Intarzierea vorbirii nu trebuie sa fie neaparat un motiv de ingrijorare. Cu toate acestea, intarzierea insotita de alte probleme ar putea fi ceva mai grav. Aceste probleme neobisnuite includ:

• lipsa unei comunicari non-verbale, cum ar fi contactul cu ochii, zambetele etc;
• incapacitatea de a urma sau chiar de a asculta instructiuni;
• memorie slaba, mai ales pe termen scurt;
• frustrare extrema atunci cand incearca sa vorbeasca.

Cand este nevoie de logopedie pentru copii?

Evaluarea logopedica este necesara atunci cand parintii observa anumite semne la copil, cum ar fi:

• pronuntia incorecta;
• manifesta intarziere in dezvoltarea vorbirii;
• repetarea sau prelungirea excesiva a unor sunete, silabe sau cuvinte;
• vorbirea prea repede sau prea lenta, fapt care duce la neintelegerea mesajului;
• are un vocabular redus;
• intampinarea unor dificultati in invatarea scrisului sau cititului.

Dupa aceasta evaluare logopedul poate stabili numarul sedintelor pe saptamana. Insa parintii trebuie sa continue exersarea si acasa, pentru fixarea cunostintelor din cabinet.

Asadar, parintii trebuie sa nu se ingrijoreze si sa inteleaga ca fiecare copil are propriul ritm de invatare. Poate, mai devreme decat s-ar astepta, copilul va face progrese care ii vor surprinde.

Implicare redusa si supraveghere insuficienta

Parintii nu stiu ce fac copiii lor si cu cine. Uneori, ei stiu chiar ca acestia au prietenii periculoase, dar se simt incapabili sa previna sau sa controleze situatia sau sunt indiferenti.

Disciplina inconsistenta

Parintii nu mentin un stil educativ consecvent; fiecare are propriul mod de a face lucrurile sau nu sunt de acord cu regulile de aplicat acasa sau ambele in acelasi timp. Copiii observa cu usurinta punctele slabe ale fiecarui parinte si profita de ocazia de a le manipula si de a profita de situatie.

Disciplina rigida si fara compromisuri

Este o educatie cu un caracter marcat unilateral. Nu exista negocieri, dialoguri sau rationamente, iar parintii reactioneaza intotdeauna la fel, indiferent de problema sau de varsta copiilor.

Disciplina furioasa si exploziva

Cazul cel mai extrem este abuzul asupra copiilor. Adultul loveste, striga si ameninta, ceea ce poate duce la un comportament agresiv si provocator la copil sau, dimpotriva, supunere extrema.

Dupa cum se observa, atitudinile violente afecteaza profund relatia parinte-copil, care trebuie sa se bazeze pe incredere. Increderea este intr-adevar un pilon esential pentru dezvoltarea stimei de sine si pentru o crestere sanatoasa.

Coerenta dintre modul de viata al parintilor si valorile transmise, incurajarea comunicarii si stimularea autonomiei copilului sunt esentiale pentru a stabili bazele unei educatii solide. Atitudinile de incredere trebuie dezvoltate atat in contextul familiei, cat si in cel scolar. Psihologia educationala promoveaza si recomanda consecventa in acest sens inca din primii ani ai dezvoltarii cognitive a copilului.

Coerenta se regaseste in dezvoltarea umana si in valorile pe care copiii le primesc acasa, la scoala si in exemplele de viata pe care le gasesc in aceste doua medii. Acest punct este fundamental pentru ei sa descopere coerenta rationala in viata lor, in gandurile si in comportamentul lor.

Unul dintre cele mai perturbatoare aspecte ale cresterii copiilor este tocmai inconsistenta dintre ceea ce se spune si ceea ce se face si diversitatea principiilor predate acasa si la scoala.