Daca conceptul de home schooling reprezinta o alegere a familiei si nu este ilegala, in foarte multe state fiind recunoscuta ca metoda alternativa de educatie, aceasta trebuie totusi sa ii garanteze copilului o educatie solida, astfel incat la finalizarea studiilor acesta sa aiba aceleasi abilitati si cunostinte pe care le au si copiii care urmeaza o scoala de stat sau particulara.

Aceasta modalitate de educare este adoptata si recunoscuta in multe dintre statele europene.

Diferitele motive pentru care parintii aleg sa faca scoala acasa cu copiii lor sunt reprezentate de dificultatile in adaptarea sau invatarea copilului in colectivul de elevi (copil autist, hiperactiv etc), un ritm excesiv si stres la scoala, dobandirea de competente in functie de ritmul pe care il are copilul, viata de familie mai putin stresanta, alegerea educationala, stil de viata itinerant in familie, esecul familiei in sistemul scolar.

O familie poate decide sa nu isi inscrie copilul la socala sau sa il retraga de la scoala atunci cand doreste. Cu toate acestea, educatia copilului ramane controlata.

Familiile care aleg aceasta modalitate de educare trebuie sa declare la primarie si la inspectoratul de care apartin ca au facut aceasta alegere, iar achizitiile copilului vor fi verificate periodic de catre specialisti educationali.

Copiii educati in familie sau in unitatile de invatamant private trebuie sa atinga obiectivele de cunostinte si abilitati preconizate la finalul fiecarui ciclu didactic al invatamantului obligatoriu.

Printre avantajele conceptului de home schooling se numara respectul pentru copil si pentru ritmul sau biologic, mai mult timp pentru excursiile culturale, mai mult timp pentru sport, jocuri si activitati muzicale, niciun stres din cauza evaluarilor din clasa si temelor, mai mult timp pentru dialog si pentru ascultarea copilului.

Printre dezavantaje se numara lipsa de socializare a copilului, lipsa rigorii in activitatea copilului.

Famiile care aleg sa faca acest lucru nu au obligatia de a urma un anume program. Se cere pur si simplu ca copilul care nu este la scoala sa aiba un nivel comparabil cu al unui copil care urmeaza cursurile unei institutii de invatamant de stat sau private care are ca scop educarea copiilor.

De asemenea, parintii sunt liberi sa apeleze la profesori particulari pentru anumite materii sau pentru toate cursurile.